Avancronica muzicală
Muzica la „Jeux d’enfants ” op.22 cuprinde 12 piese (dedicate domnișoarelor Marguerite de Beaulieu și Fanny Gouin), compuse pentru pian la patru mâini în toamna anului 1871 de Georges Bizet. Autorul a orchestrat piesele cu nr.6 Trompette et tambour, marche, Allegretto, nr.3 – La Poupée, berceuse,
Andantino semplice, nr.2- La Toupie, impromptu,
Allegro vivo, nr.11 – Petit mari, petite femme, duo, Andantino și nr.12 – Le Bal, galop, Presto. În 2 martie 1873, Petite Suite este interpretată în primă audiție la La Théâtre de l’Odéon din Paris, sub bagheta lui Édouard Colonne.
Astăzi, 16 octombrie, de la ora 18:30, la Centrul de Afaceri si Expoziții „Mircea Cancicov”, orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” va fi condusă de Walter Hilgers, dirijor ce revine în Bacău cu plăcerea de a lucra un program atent ales: lucrarea lui Georges Bizet, care a inspirat mai mulți coregrafi, Concertul în Sol Major pentru pian și orchestră de Maurice Ravel, programat în mijloc de septembrie la Festivalul Internațional „George Enescu” cu Martha Argerich și Orchestra Filarmonică din Monte Carlo, dirijor Charles Dutoit.
Nu întâmplător am evocat acest moment, ci pentru a sublinia că tema din acest an a Festivalului Internațional George Enescu – „Aniversări/Celebrations”, pleacă de la comemorarea a 70 de ani de la trecerea lui George Enescu în altă dimensiune. Născut în 7 martie 1875, acum 150 de ani, Maurice Ravel a fost coleg cu Enescu la clasa de compoziție a Conservatorului din Paris. Ravel îl numea pe Enescu, „gloriosul meu camarad”, „cel mai tare la clasa profesorului André Gedalge, dintre noi toți: Louis Aubert, Jean Roger-Ducasse, Charles Koechlin și Florent Schmitt”.
În interviul pentru Republica, dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al festivalului Enescu insista asupra succeselor celor doi prieteni, Enescu – Ravel, „doi mari compozitori, care, dincolo de originalitate, pot fi socotiți astăzi printre cei mai mari orchestratori ai secolului 20, alături de Richard Strauss”.
În această seară ne vom bucura de interpretarea pianistului Horia Maxim în superbele pagini ale Concertului în Sol Major, definitivat de Ravel în toamna anului 1931. Prima audiție a fost în 14 ianuarie 1932 la Sala Pleyel, aux Concerts Lamoureux, cu Marguerite Long solistă (căreia îi era dedicată lucrarea) și cu Maurice Ravel la pupitru. O bijuterie sonoră, atent șlefuită în cele trei secțiuni: Allegramente, Adagio assai și Presto.
Maurice afirma: „La seule histoire d’amour que j’ai jamais eue a été avec la musique”. Acest citat a fost alăturat părții a doua, și veți avea bucuria de a descoperi în interpretarea lui Horia Maxim cum, toate armoniile, disonanțele ori ambiguitățile ritmice se topesc în tonuri dulci și atmosfera serenă a acelei singure povești de dragoste, cu muzica.
Pianist de excepție al generației sale, Horia Maxim impresionează printr-o tehnică impecabilă, claritate și profunzime expresivă. A colaborat cu cele mai importante orchestre simfonice din România și a susținut recitaluri camerale în întreaga lume – din Germania și Franța, la Japonia și Israel. Invitat constant al marilor festivaluri: „George Enescu”, „Europäische Wochen Festspiele“, „Israel Festival”, „Nuova Consonanza“ și „Murten Classics”, Maxim se remarcă prin proiectele sale novatoare, precum Zona Imaginarium și Maxim Quartet, precum și prin restituirea unor lucrări în primă audiție, unele fiind destinate coloanei sonore a unor filme produse în Franţa şi în Statele Unite ale Americii.
La finalul serii, o altă poveste, creată de compozitorul romantic Felix Mendelssohn – Bartholdy, cel ce în doar 38 de ani de viață (1809 – 1847) a animat viața muzicală în calitate de conducător artistic al orchestrei Gewandhaus și fondator al Conservatorului din Leipzig (1843), unde a predat compoziția, alături de Robert Schumann, cooptându-i colegi pe: Ferdinand David (vioară) și Moritz Hauptmann (armonie şi contrapunct). El a reușit să creeze 121 de opus-uri, acoperind toate genurile muzicale: 12 simfonii de tinerețe, 5 simfonii de maturitate, 2 concerte pentru pian și 1 concert pentru vioară și orchestră, uverturi, muzică de cameră, opus-uri pentru pian, lucrări pentru orgă, oratorii, muzică de scenă, lieduri. Încă de la prima sa călătorie în Anglia, din anul 1829 – când debutează cu succes ca pianist şi dirijor al propriilor creaţii – Mendelssohn se întâlnește cu Regina Victoria și cu Prințul Albert de Saxa – Coburg și Gotha, cei ce îi vor deveni mari admiratori.
În același an vizitează Scoția. Frumusețea peisajelor, a cântecelor populare, istoria, natura, impresiile care l-au fascinat la 20 de ani vor fi întruchipate în cele 4 secțiuni, ce se cântă fără întrerupere, din Simfonia nr.3, în la minor op.56, Scoțiana, lucrare compusă în anul 1842.
Richard Wagner l-a caracterizat pe Mendelssohn ca fiind un iscusit „pictor al peisajului“.
Cel ce ne va convinge, la pupitrul orchestrei băcăuane, cu măiestria-i binecunoscută este Walter Hilgers. Dirijor, tubist și pedagog german, Walter Hilgers are o carieră vastă, desfășurată pe marile scene ale lumii – de la Carnegie Hall la Royal Albert Hall. Director artistic onorific al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești și fost dirijor principal al mai multor orchestre europene și sud-americane, Hilgers este o figură de prestigiu internațional. Fondator al ansamblului German Brass și profesor la numeroase universități de muzică din Germania și Spania, el îmbină excelența artistică cu o remarcabilă vocație pedagogică.
Un simfonic de zile mari!
Muzicolog dr. Ozana Kalmuski– Zarea