Avancronica muzicală
La repetiția generală a orchestrei filarmonice ”Mihail Jora” de joi, 11 decembrie la Centrul de Afaceri și Expoziții ”Mircea Cancicov” au asistat elevi de clasa a IV-a de la Școala din Mărgineni. Ei au avut șansa să asculte, înaintea tuturor, Concertul pentru vibrafon și orchestră, în care Alexandru Anastasiu este deopotrivă compozitor și solist. Acest al cincilea concert, The Architect of Dreams va fi cântat de orchestra băcăuană în această seară, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, în partea a doua a simfonicului.
Anul acesta, 2025, marchează 255 de ani de la nașterea lui Ludwig van Beethoven (născut în 15 decembrie?, botezat în 17 decembrie 1770 la Bonn), o ocazie de a celebra moștenirea sa muzicală uriașă și influența durabilă asupra muzicii clasice, de la clasicismul târziu până la visurile sonore ale creatorilor contemporani. În deschiderea programului, uvertura Egmont de Ludwig van Beethoven aduce pe scenă tensiunea și lumina unui ideal eroic. Scrisă pentru tragedia lui Goethe, lucrarea transformă lupta pentru libertate într-o arhitectură sonoră monumentală, în care gravitatea destinului se împletește cu energia unei afirmări morale. Finalul, strălucitor și victorios, rămâne unul dintre cele mai clare simboluri muzicale ale ideii de demnitate umană pe care Beethoven a purtat-o ca pe un crez. Aceeași forță interioară, dar așezată într-un alt registru, se regăsește și în Simfonia a II-a, compusă într-un moment în care compozitorul se confrunta cu începuturile surzeniei. Cu toate acestea, muzica respiră vitalitate, echilibru și lumină, în care partea a doua, Larghetto, păstrează o noblețe lirică rar întâlnită. Scherzo-ul readuce spiritul jucăuș care dinamizează întreaga construcție. Finalul izbucnește cu o exuberanță ritmică ce contrazice orice umbră biografică, marcând una dintre cele mai curate afirmații ale optimismului beethovenian.
În partea a doua a serii, universul se transformă: The Architect of Dreams, creația lui Alexandru Anastasiu, deschide un spațiu în care vibrafonul nu mai este doar instrument, ci ghid al unei lumi interioare ce se construiește și se reorganizează în fața ascultătorului. Anastasiu, doctor al Universității Naționale de Muzică din București și percuționist de marcă, s-a format la școala profesorilor: Alexandru Matei, Bogdan Băcanu și Peter Sadlo. Distins cu numeroase premii și burse, inițiator al unor festivaluri ce au adus vibrafonul în prim-planul scenei românești, autor al primului CD românesc dedicat concertelor pentru vibrafon și orchestră și profesor la Universitatea Transilvania, Anastasiu a contribuit decisiv la afirmarea acestui instrument ca protagonist al vieții muzicale actuale.
În The Architect of Dreams, vibrafonul devine vocea memoriei sensibile, iar orchestra – spațiul în care gândurile, amintirile și lumile onirice se mișcă, se conturează și se transformă. Cele cinci secțiuni ale lucrării: I. Groundlines of Imagination, II. Secret Garden, III. Ruminating and Dreaming, IV. Shifting Time Perception, V. The Nightmare and the Daydreaming, pot fi privite ca cinci camere ale aceluiași vis: linii fragile de imaginație care se așază ca o fundație sonoră, o grădină interioară cu subtilități confesive, un flux al gândurilor care se transformă în visare, o elasticitate a timpului care se dilată și se comprimă, și, în final, tensiunea unui coșmar care se resoarbe într-o claritate diurnă. Este o arhitectură de stări, nu o narațiune; un parcurs afectiv în care vibrafonul modelează spațiul și îl luminează din interior.
Întâlnirea dintre Alexandru Anastasiu și dirijorul Tiberiu Soare aduce lucrării o coerență interpretativă aparte. Tiberiu Soare, dirijor format la UNMB, doctor în muzică cu o lucrare dedicată tragediei lirice Oedipe, profesor respectat și distins cu Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, are o activitate amplă atât pe scena lirică, cât și în zona ansamblurilor camerale și simfonice, colaborând cu orchestre de prestigiu, de la London Philharmonic Orchestra la ansambluri europene și asiatice. În această lucrare, gestul dirijoral și vocea vibrafonului se întâlnesc într-un dialog fluid, în care orchestra devine extensia respirației solistice.
Astfel, seara se construiește ca un traseu prin două lumi: cea beethoveniană, a idealului, a luminii și a forței morale, și cea imaginată de Alexandru Anastasiu, unde visul, memoria și interioritatea sunt sculptate în sunet. Un program care îmbină arhitectura eroică a clasicismului târziu cu arhitectura senzorială a unui creator contemporan, invitând ascultătorul într-o experiență în care trecutul și prezentul se privesc în același orizont al emoției.
Muzicolog dr. Ozana Kalmuski – Zarea